Fistula perianală este o afecțiune cronică a regiunii anale, care constă într-un canal anormal (un tunel) ce leagă interiorul canalului anal de pielea din jurul anusului. Această comunicare patologică apare de obicei ca o complicație a unei infecții care a dus la formarea unui abces în zona perianală, iar dacă abcesul nu se vindecă complet, rămâne un traiect fistulos care se poate inflama și supura repetat.

Cum se formează o fistulă perianală?

Fistula perianală apare cel mai frecvent după un abces perianal care nu a fost drenat în totalitate sau s-a vindecat incomplet. În evoluția unei infecții ale glandelor anale, puroiul se
poate acumula și poate forma un abces. După eliminarea acestuia, rămâne uneori un canal deschis care persistă, formând un traseu fistulos prin care pot trece secreții continuu sau intermitent.

Simptomele fistulei perianale

Manifestările clinice includ:

• secreții purulente sau mucopurulente la nivelul pielii din jurul anusului, cu un miros neplăcut;
• durere sau disconfort perianal, care poate fi persistent sau agravată în timpul șederii, mersului pe jos sau defecației;
• iritație, roșeață și mărire a zonei afectate;
• senzație de presiune sau corp străin în zona anală;
• uneori episoade de durere intensă și febră, dacă traiectul fistulos se blochează sau se suprainfectează.

Simptomele pot varia în intensitate de la disconfort ușor până la durere semnificativă și afectare a calității vieții, mai ales dacă secrețiile sunt recurente sau dacă apar multiple traiecte fistuloase.

Diferența între fistulă și abcesul perianal

Este important ca pacienții să facă diferența între un abces și o fistulă perianală. Abcesul este o colecție dureroasă de puroi ce necesită drenaj urgent, pe când fistula este un canal persistent care se poate forma după vindecarea incompletă a unui abces. În majoritatea cazurilor, abcesul apare brusc cu durere intensă, pe când simptomele unei fistule pot fi mai cronice și se manifestă prin secreții persistente și iritație locală.

De ce apare o fistulă perianală?

Principala cauză este infecția criptelor anale (glandelor din interiorul anusului), care duce la formarea unui abces și ulterior a unui traiect fistulos. Pe lângă abcesul perianal, pot
contribui la apariția unei fistule și următorii factori:

• boli inflamatorii intestinale, în special boala Crohn;
• traumatisme locale sau intervenții chirurgicale anterioare;
• infecții repetate sau tulburări imunologice;
• traumatisme obstetricale sau alte leziuni ale mucoasei anale.

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul fistulei perianale se bazează pe:

• examinarea clinică atentă a zonei perianale;
• identificarea orificiului extern și, dacă este posibil, a celui intern în canalul anal;
• investigații imagistice specifice, cum ar fi ecografia endoanală sau rezonanțamagnetică, în cazurile complexe pentru a cartografia traiectele fistuloase.

Diagnosticarea exactă este esențială pentru planificarea tratamentului adecvat și pentru prevenirea recidivelor.

Tratamentul fistulei perianale

Tratamentul are ca scop eradicarea canalului fistulos, prevenirea reinfectării și menținerea funcției normale a sfincterului anal. Opțiunile terapeutice includ:
Tratamentul chirurgical
Majoritatea fistulelor perianale necesită tratament chirurgical. Procedurile pot varia în funcție de localizare și complexitate:

• fistulotomia, care implică “deschiderea” canalului fistulos pentru a permite vindecarea;
• fistulectomia, care presupune excizia completă a traseului fistulos;
• tehnici moderne minim invazive cu Laser sau alte metode pentru a închide traiectul fistulos cu un impact mai mic asupra mușchilor sfincterieni.

În unele cazuri, pentru fistulele complexe sau când există riscul afectării continenței, se utilizează tehnici de drenaj progresiv sau plasarea unui seton — un fir special care menține drenajul și permite vindecarea treptată.
Tratamentul conservator
Tratamentul medicamentos singur are un rol limitat și poate fi folosit doar în situații specifice, ca adjuvant în perioadele de suprainfectare sau la pacienții cu afecțiuni asociate.
Antibioticele se prescriu numai la recomandarea medicului în cazul semnelor clare de infecție.

Ce se întâmplă dacă nu este tratată?

Fistula perianală nu se vindecă spontan și, de obicei, se agravează în timp. În lipsa tratamentului adecvat, pot apărea:

• episoade repetate de infecție și abces;
• disconfort cronic și afectarea activităților zilnice;
• extinderea traiectului fistulos sau apariția ramificațiilor secundare;
• complicații rare, dar grave, în cazul inflamației persistente